„Nu doresc mila“

Despre fondatorul cooperativei Artisti care picteaza cu gura si piciorul

Exista oameni care in ciuda tuturor greutatilor reusesc sa fie stapanii destinului lor si sa infaptuiasca lucruri marete : In 2012 ar fi implinit Arnulf Erich Stegmann (1912-1984) 100 de ani. Privind inapoi la viata lui, vedem multe obstacole pe care le-a depasit aparent fara eforturi, incat ar fi putut sa mai infiinteze o organizatie mondiala.

Prima lovitura a destinului a primit-o la varsta de 2 ani, cand in urma poliomielitei a pierdut posibilitatea de a-si mai folosi mainile si bratele. De tanar a inceput sa foloseasca creionul si pensula pentru a scrie si a picta. Talentul artistic si dorinta puternica de independenta financiara i-au permis sa studieze la Colegiul de redactie si grafica din Nürnberg. La doar 20 de ani a inceput sa isi comercializeze cartile postale din propria Editura si sa traiasca din arta lui.Temele lucrarilor sale nu au fost intotdeauna potrivite pentru intreg publicul, mai degraba de „critica sociala”, care l-au dus in 1934 in inchisoare pentru 15 luni. Dupa eliberarea sa in martie 1936, se muta la Deisenhofen, in apropiere de München.

Timpul pana la sfarsitul razboiului

Dupa eliberarea din inchisoare, cand a reluat pensula in gura pentru a picta, a realizat ca musculatura de la gat e slabita si ca nu mai are acelasi randament. I-au trebuit 2 luni ca sa isi revina la standardul initial. Pana la sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial ramane Stegmann in vizorul social al nationalistilor, care l-au urmarit si i-au interzis pictatul si publicarea operelor sale. La inceputul anului 1944, fuge la St. Jodok am Brenner. Acolo a ramane timp de sase luni. Dupa aceea, calatoreste la Bodensee, iar de acolo mai departe catre Chiemsee, unde ramane ascuns pana la sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial. Si-a petrecut timpul pictand, in ciuda interdictiei.

Un nou inceput in Deisenhofen

Dupa sfarsitul razboiului, Stegmann se intoarce la Deisenhfen unde se casatoreste cu Traudl Billmeier (a 2-a casnicie) si au impreuna, mai tarziu, 2 copii. In timpul cat a stat ascuns, a realizat ca dupa sfarsitul razboiului va avea probleme financiare, cine ar fi avut in acea vreme bani pentru arta ? Inafara de asta nu se prea gasea hartie si nu putea sa-si tipareasca cartile postale. Dar, situatiile de urgenta te fac inventiv : si-a facut la o tamplarie tablite din lemn in formatul unor carti postale pe care a reprodus lucrarea cu creionul si dupa a colorat-o. Asa au luat nastere mici tablouri care se vindeau extraordinar in magazinele de suveniruri trupelor americane. In 1948 infiinteaza Editura « Cu toate acestea… » in Deisenhofen unde isi continua munca in modul clasic. Datorita independentei financiare, reuseste Stegmann sa-si indeplineasca urmatoarea dorinta : Calatoria. La fel ca alti pictori, a fost fascinat de Italia, unde calatoreste cat de des posibil, impreuna cu soferul sau intr-o rulota adaptata nevoilor sale.

„Sa stii ca am mult noroc"  – Ideea cooperativei artistilor care picteaza cu gura si piciorul

Intr-o zi, in anul 1957, Stegmann se afla in Burano, Italia, si ii spune asistentului sau: „Stii, eu am mult noroc. Pot sa imi intretin familia si pe mine si sa calatoresc cand doresc. Dar ce se intampla cu restul oamenilor din lume, care sunt cu dizabilitati, ca si mine, au talent la pictura, dar depind financiar de familiile lor sau de ajutorul social? Ce bine ar fi sa existe o organizatie…’’ Asa a aparut conceputul unei organizatii internationale a artistilor care picteaza cu gura sau piciorul. Important era ca membri sa aiba un anumit talent artistic si sa poata trai din vanzarea lucrarilor lor. Asa a pornit Stegmann in cautarea talentelor din toata lumea. Majoritatea artistilor intalniti aveau acelasi punct comun cu Stegmann: Nu conteaza modul in care e realizata lucrarea, ci faptul ca lucrarea artistica este recunoscuta. Artistii cu handicap nu doresc mila, doresc apreciere pentru munca lor.

Infiintarea cooperativei Artisti care picteaza cu gura sau piciorul

In 1957 a fost infiintata in cele din urma la Liechtenstein, cooperativa artistilor care picteaza cu gura sau piciorul, formata din 18 membri. Stegmann a fost ales presedintele cooperativei pe toata durata vietii sale. Cautarea de artisti a mers in mod constant. Pana la moartea sa in 1984, cooperativa avea deja 200 de membri din 37 de tari. Astazi sunt aproape 850 de artisti din 77 de tari care sunt membri ai cooperativei.